Judecătorii CCR au respins ca fiind inadminisibilă sesizarea formulată de șefulstatului, informează surse oficiale. Motivul principal este că sesizarea a fost făcută de mai multe ori pe același obiect.
Pe 18 mai, Klaus Iohannnis a trimis la Curtea Constituțională, o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, unul dintre articolele criticate fiind cel legat de data când este organizat.
„Distinct de considerentele din deciziile Curții Constituționale și având în vedere conținutul normativ al legii deduse controlului de constituționalitate, chiar dacă aparent Parlamentul s-a plasat în limitele constituționale atunci când a decis ca toate referendumurile de revizuire a Constituției să aibă loc în ultima duminică a intervalului de 30 de zile prevăzut de art. 151 alin. (3) din Legea fundamentală, considerăm că această soluție legislativă este limitativă și lipsită de predictibilitate, plecând chiar de la premisa reținută de Curtea Constituțională în Decizia nr. 47/2018, anume că „nimic nu împiedică Parlamentul, ca în funcție de circumstanțele concrete, să adopte o lege prin care să stabilească o altă dată pentru organizarea referendumului cuprinsă în intervalul de 30 de zile amintit”, se arată în sesizarea trimisă de Klaus Iohannis la CCR.
Totodată, stabilirea obiectului referendumului de revizuire a Constituției prin Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului este neclară și contravine regulilor constituționale referitoare la revizuirea Legii fundamentale, se arată în sesizare.
„Distinct de aceste considerente ale Curții Constituționale considerăm că obiectul generic și abstract al referendumului pentru revizuirea Constituției este deja determinat nu doar prin legea criticată, ci chiar prin Constituție, în art. 151, acolo unde se precizează că „revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum”. De altfel, și literal și gramatical și logico-juridic, obiectul unui referendum intitulat pentru revizuirea Constituției nu poate fi altul decât revizuirea Legii fundamentale. Numai că nu la acest obiect generic și abstract, identificat în mai multe acte normative, face referire textul legii criticate, ci la obiectul concret al fiecărui referendum în parte, anume la modificările ce se intenționează a fi aduse Legii fundamentale cu prilejul fiecărei revizuiri și care necesită validarea prin referendum chiar dacă au fost adoptate de Parlament”, precizează textul sesizării.
Un alt punct arată că dacă sintagma „care procedează potrivit legii” se corelează cu fraza următoare din același articol, care limitează competența de control a Curții Constituționale doar la prevederile art. 152 din Constituție, intitulat „Limitele revizuirii”, „ar rezulta o viziune contrară Constituției în privința rolului jurisdicției constituționale, căci ar limita controlul său doar la aspectele de fond ale revizuirii. Dacă sintagma „care procedează potrivit legii” din teza întâi a art. 6 alin. (3) se corelează cu Legea nr. 47/1992, ar rezulta o viziune conformă cu Constituția în privința obligațiilor jurisdicției constituționale, căci ar permite acesteia să își exercite controlul din oficiu în mod plenar, adică și cu privire la aspectele de fond și cu privire la cele de formă, lipsind referirea la exclusiv „limitele revizuirii” prevăzute de art. 152 din Constituție”.
„Obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, obiecție formulată de Președintele României”, se arată în ordinea de zi a ședinței de marți a CCR.
Pe 18 mai, șeful statului a trimis la Curtea Constituțională, o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, unul dintre articolele criticate fiind cel legat de data când este organizat.
„Distinct de considerentele din deciziile Curții Constituționale și având în vedere conținutul normativ al legii deduse controlului de constituționalitate, chiar dacă aparent Parlamentul s-a plasat în limitele constituționale atunci când a decis ca toate referendumurile de revizuire a Constituției să aibă loc în ultima duminică a intervalului de 30 de zile prevăzut de art. 151 alin. (3) din Legea fundamentală, considerăm că această soluție legislativă este limitativă și lipsită de predictibilitate, plecând chiar de la premisa reținută de Curtea Constituțională în Decizia nr. 47/2018, anume că „nimic nu împiedică Parlamentul, ca în funcție de circumstanțele concrete, să adopte o lege prin care să stabilească o altă dată pentru organizarea referendumului cuprinsă în intervalul de 30 de zile amintit”, se arată în sesizarea trimisă de Klaus Iohannis la CCR.
Totodată, stabilirea obiectului referendumului de revizuire a Constituției prin Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului este neclară și contravine regulilor constituționale referitoare la revizuirea Legii fundamentale, se arată în sesizare.
„Distinct de aceste considerente ale Curții Constituționale considerăm că obiectul generic și abstract al referendumului pentru revizuirea Constituției este deja determinat nu doar prin legea criticată, ci chiar prin Constituție, în art. 151, acolo unde se precizează că „revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum”. De altfel, și literal și gramatical și logico-juridic, obiectul unui referendum intitulat pentru revizuirea Constituției nu poate fi altul decât revizuirea Legii fundamentale. Numai că nu la acest obiect generic și abstract, identificat în mai multe acte normative, face referire textul legii criticate, ci la obiectul concret al fiecărui referendum în parte, anume la modificările ce se intenționează a fi aduse Legii fundamentale cu prilejul fiecărei revizuiri și care necesită validarea prin referendum chiar dacă au fost adoptate de Parlament”, precizează textul sesizării.
Un alt punct arată că dacă sintagma „care procedează potrivit legii” se corelează cu fraza următoare din același articol, care limitează competența de control a Curții Constituționale doar la prevederile art. 152 din Constituție, intitulat „Limitele revizuirii”, „ar rezulta o viziune contrară Constituției în privința rolului jurisdicției constituționale, căci ar limita controlul său doar la aspectele de fond ale revizuirii. Dacă sintagma „care procedează potrivit legii” din teza întâi a art. 6 alin. (3) se corelează cu Legea nr. 47/1992, ar rezulta o viziune conformă cu Constituția în privința obligațiilor jurisdicției constituționale, căci ar permite acesteia să își exercite controlul din oficiu în mod plenar, adică și cu privire la aspectele de fond și cu privire la cele de formă, lipsind referirea la exclusiv „limitele revizuirii” prevăzute de art. 152 din Constituție”.